Pe urmele comorilor uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului

Asociația Renascendis derulează în perioada iulie – noiembrie 2016 proiectul Resturi și rosturi. Comori uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului, prin care se urmărește inventarierea completă a obiectelor cu valoare istorică și artistică păstrate în cele nouă biserici săsești (fortificate sau nu) arondate parohiei evanghelice din Făgăraș, județul Brașov.

Astfel, vor fi identificate și documentate piese de orfevrărie sau lemn, cositoare, textile vechi, piese de mobilier bisericesc, elemente de decor, cărți și documente existente în bisericile evanghelice din municipiul Făgăraș, satele Bărcut, Felmer, Rodbav, Seliștat, Șoarș (comuna Șoarș), Jibert, Lovnic, (comuna Jibert) și Șercaia (comuna Șercaia). O mare parte din aceste obiecte nu au mai fost cercetate sau chiar sunt complet necunoscute atât specialiștilor, cât și publicului larg. Adesea aflate în stare de conservare precară, ele riscă să fie distruse sau să dispară din cauză că nu li se cunoaște valoarea.

Proiectul își propune documentarea și salvarea acestor obiecte de patrimoniu, introducerea lor în circuitul științific și, pe cât posibil, în cel turistic, dar și valorificarea lor pentru comunitățile locale.

Alături de inventarul care va cuprinde imagini ale obiectelor însoțite de descrierea lor și informații de specialitate, în cadrul proiectului vor fi realizate și produse de promovare turistică: un website cu informații despre cele nouă obiective (cinci biserici medievale fortificate și patru biserici din secolul al XIX-lea) și cele mai valoroase și interesante obiecte care pot fi văzute acolo, hărți cu trasee între locații și o expoziție itinerantă de fotografie.

O altă componentă importantă a demersului nostru este cea educativă. Pentru aceasta proiectul prevede realizarea unei cărți de colorat cu o selecție din obiectele cercetate, care va fi folosită în cadrul unor ateliere interactive organizate pentru copiii din satele incluse în proiect. Scopul acestor activități este de a-i familiariza pe copii cu aspecte ale istoriei locale, de a-i apropia de patrimoniul cultural local utilizat ca resursă de învățare activă.

Partener: Biserica Evanghelică C.A. Făgăraş

Proiect realizat cu sprijinul: HeimatOrtsGemeinschaft Felmern, HeimatOrtsGemeinschaft Rohrbach, HeimatOrtsGemeinschaft Scharosch bei Fogarasch

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Turnul slăninii din Felmer is back in business!

„Turnul slăninii” - o sintagmă cuoscută tuturor iubitorilor și cunoscătorilor de Transilvania. Dar câți oare am avut ocazia să vedem un turn al slăninilor adevărat și nu doar amenajat pentru turiști? Mai există asemenea rara avis? Da, spunem noi răspicat de la Felmer. Turnul slăninii există şi funcţionează!

De-a lungul timpului, în turnurile de apărare ale bisericilor evanghelice fortificate nu s-au depozitat doar arcuri, arbalete, săgeți, puşti, bombarde, praf de pușcă, ghiulele, dar şi slănina comunităților. Nu știm exact de când datează acest obicei. Nu putem spune dacă slănina se păstra în turnuri încă din vremurile în care acestea mai aveau rol defensiv sau dacă a apărut abia după ce instalaţiile de apărare şi-au pierdut rostul. Argumentele pro şi contra sunt destule pentru ambele variante, însă ceea ce știm cu siguranță este că turnurile au oferit mereu condițiile optime de temperatură şi umiditate pentru păstrarea afumăturilor gustoase.

La Felmer, cam de pe la 1910, în cele două turnuri ale fortificaţiei păstrate au rămas patru încăperi folosibile, câte două în fiecare turn. Pe grinzile construcţiilor au fost prinse nişte cârlige de fier prin care s-au trecut bârne lungi din stejar. Pe acestea din urmă, cu creta, au fost trecute numerele tuturor caselor săseşti din sat, fiecare cameră de turn revenind uneia din cele patru Vecinătăţi (Nachbarschaften) ale satului. Fiecare gospodărie avea loc în dreptul numărului de casă înscris să-şi atârne cârligele pentru slănină. Chiele camerelor se aflau în păstrarea taţilor de Vecinătate (Nachbarväter), iar o dată pe săptămână, sâmbăta după plecarea ciurdei, clopotele anunţau gospodinele că pot veni să taie porția necesară familiei până sâmbata viitoare. Așa cum ne place să spunem, rânduială ca la sași.

Și obiceiul a ținut în Felmer cât timp au fost și sași. Din anii '70, pe măsură ce multe familii alegeau să se mute în Făgăraş sau să plece definitiv în Germania Federală, slănină a început să fie din ce în ce mai puţină. Vecinătaţile au dispărut treptat, iar turnurile au fost abandonate. În cele mai fericite dintre cazuri au supravieţuit doar numerele de casă scrise cu cretă, acolo unde bârnele nu au fost furate. O singură cameră a mai fost folosită (restrictiv de altfel) în ultimii ani pentru păstrarea slăninii.

Când am preluat biserica evanghelică în administrare ne-am temut că slănina din turn o să ajungă şi în Felmer, ca în mai toate satele săseşti, doar subiect de poveste şi nu ne-am fi dorit să recurgem la un reenactment doar de dragul turismului. Aşa că din vecin în vecin am început să invităm oamenii să-și aducă slănina în turn. Spre mirarea noastră mulţi ştiau că aici e cel mai bun loc din sat pentru păstrat afumăturile, dar fie nu îndrăzeau să ceară voie, fie le era frică de posibilitatea furturilor. Încet, încet am început să le dăm sătenilor încredere, să-i convigem și să conturăm perspectiva reluării acestui obicei, de această dată cu mai mulţi români şi o singură săsoaică.

Astăzi au venit primii doi vecini să-și aducă slănina. Alți s-au anunțat pentru zilele următoare. Îi așteptăm pe toți cu drag. Suntem bucuroși şi mândri că am început să reaşezăm un rost pierdut al comunităţii şi că vom avea singurul turn de slănină încă folosit de comunitate din zonă. Dacă nu ne credeţi avem dovezi şi oricum vă invităm aici, în Felmer, ca să vă convingeţi cu ochii voştri!

Comoara din emporă (7)

Distracţii de feciori în timpul slujbei de duminică?

Cărți de joc, secolele XVIII-XIX, Transilvania

Mama lui de copyright! „A journey in Transylvania”

Incompetenţa şi hoţia: baza promovării turistice şi dezvoltării durabile a Transilvaniei.

Astăzi am avut surpriza de a descoperi într-o broşură de promovare turistică a zonei Braşov – Sibiu, la pagina 32, o imagine ”împrumutată”, cu watermark cât casa cu tot, de pe site-ul www.renascendis.org, fără nici un fel de acord din partea Renascendis şi fără nici o menţiune a provenienţei. Este vorba despre fotografiile colate ale unei căni de Vecinătate din 1835, ceramică de tip Drăuşeni, se pare o ”vedetă” a colecţiei Renascendis (https://nebula.wsimg.com/e9dd28d20365abd7005b82c538d3875d?AccessKeyId=B5FB6EAC0642EFA6D13F&disposition=0&alloworigin=1). Nu ştim de când datează opera tipografică, nimeni nu s-a obosit să treacă vreun an pe ea, iar internetul nu ne furnizează informaţii suplimentare.

A journey in Transylvania ne anunţă titlul. Rezultatul colaborării dintre GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului plătit cu bani europeni, de la Ministerul Agriculturii în cadrul Axei IV LEADER. Cum ne indică textul de pe coperta patru, se pare că Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov deţine copyright-ul şi pentru imaginea ”împrumutată” de pe site-ul Renascendis. Până la urmă de ce ar deţine Renascendis drepturile pentru ceva pe care scrie © Renascendis ?!?

Era foarte dificil să ni se trimită un email, să ni se dea un telefon ca să ni se ceară acordul sau măcar să fim anunțați. Serios, chiar nu puteam fi găsiți de nimeni, mai ales că sediul Renascendis e pe Marte şi nu în Râşnov, județul Braşov, iar internet-ul nu s-a inventat încă.

Le-am fi putut pune la dispoziţie, cu plăcere şi mândrie, imagini mai bune sau mai multe sau mai variate. Dar cel mai uşor e să furi. Să iei fără măcar să indici de unde ai luat. Să furi imagini, informaţii şi să faci pe genunchi o broşurică de doi bani, într-o engleză (şi cine ştie ce alte limbi!) de baltă  a lui „fortified fortresses”, ca să mai poţi motiva chetuirea aiurea a unor fonduri europene şi guvernamentale.

Nema coerență, nema substanță, nema formă, nema conţinut. Nici o informaţie punctuală, nici un contact, nici o indicaţie, nimic de folos pentru nimeni, mai ales pentru turiştii cărora le sunt destinate. Doar poveşti. Poveşti de tocat bani. Promovarea turistică profesionistă se pare că aşa se face, dar noi suntem prea proşti şi nu ştim!

Imaginea de pe site-ul nostru era menită să promoveze un proiect cultural, un proiect cu şi despre patrimoniu, culmea transilvănean, şi mai culmea în judeţul Braşov. Dar probabil că asta nu este de interes turistic sau de nici un fel de interes pentru cei de la GAL Asociaţia Locală Transilvană Braşov Nord şi Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov. Este trist, foarte trist, dacă acţiunea locală şi dezvoltarea durabilă înseamnă să-ți însuşeşti ceea ce nu îți aparţine, să minţi pe faţă, să fii incompetent. Și asta în zeci de mii de exemplare! Este evident că nu doar de la noi au luat, ci de la mulţi alţii. Și aceşti mulţi alţii, ca şi noi, habar nu au avut/ nu au cine şi cum profită de muncă lor.

Dacă am avea de-a face cu oameni de bun simț, am aştepta măcar scuze sau măcar să doneze 1 LEU pentru proiectele noastre ca reparaţie morală, dar nu avem de-a face cu astfel de oameni. Oamenii cu bun simț nu fac ce au făcut ei... Dar trebuie să dea socoteală pentru calitatea jalnică a muncii ”lor” plătită şi cu bani publici, pentru că asta e dincolo de însuşirea unei imagini.

Deci GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului, ce ziceți? Cum mai merg treburile? Poate ne povestiţi şi nouă despre această măreață întreprindere.

Comoara din emporă (6)

Dare de știre cu stema imperială austriacă pe verso (fragment decupat), Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu, 1863

Comoară din emporă. Despre ”floorboard archeology”.

La Felmer am fost puşi în situaţia de a face multe lucruri la care nu ne aşteptam sau la care nici măcar nu ne gândeam. Astăzi vă vom povesti despre unul din aceste lucruri care în orizonturi culturale ceva mai deschise pare să se contureze ca un sub-domeniu cvasi-independent: floorboard archeology, pe românește arheologia podelelor. Nu, nu este o glumă, floorboard archeology se referă la ceea ce găsim într-o clădire istorică imediat sub podelele istorice, podele din lemn în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Lucruri pierdute, lucruri aruncate, lucruri scăpate din mână sau căzute din buzunar şi nicidecum ceea ce se află în straturile arheologice. Semnificativ diferită de arheologia tradiţională, floorboard archeology nu poate avea decât, cel mult, o stratigrafie orizontală care să ne vorbească despre cum şi în ce scop era utilizată o încăpere/ clădire într-o anumită epocă, despre oamenii care ajungeau acolo, despre ce purtau cu ei şi cum îşi petrceau timpul.

La Felmer, ne-am lovit de arheologia podelelor în empora vestică a bisericii evanghelice. Contextul descoperirilor de acolo nu ţine tocmai de pierderea unor obiecte, ci de depunerea lor într-un soi de umplură, dar totuşi există şi câteva scăpate accidental prin rosturile scândurilor. Până acum v-am bucurat numai cu hârtii de tot felul şi se pare că a venit momentul să vă arătăm şi alte tipuri de obiecte. Pierdute sau depuse intenționat, ele ne împing către floorboard archeology. Așa că se ne imaginăm împreună poveștile pe care ni le spun.

Creioane, mărgele, nasturi, o bucată de sacâz, bucăţi decorative de piele de pe cojoace săseşti, un cotor de carte, 1 LEU, un toc de scris cu peniţă de oţel, elemente decorative din lemn şi alte mărunţisuri mai mult sau mai puţin identificate pe fundal de Jüdische Zeitung.

Comoara din emporă (5)

Cărți de joc (fragmente), a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Jeton (timbru?) din carton, Societatea Cultul Eroilor, 1937 (d:3 cm)

Text: SOCIETATEA CULTUL EROILOR/ AMINTIȚI-VĂ DE EROII NEAMULUI/ 1916-1918/ 1937