Turnul slăninii din Felmer is back in business!

„Turnul slăninii” - o sintagmă cuoscută tuturor iubitorilor și cunoscătorilor de Transilvania. Dar câți oare am avut ocazia să vedem un turn al slăninilor adevărat și nu doar amenajat pentru turiști? Mai există asemenea rara avis? Da, spunem noi răspicat de la Felmer. Turnul slăninii există şi funcţionează!

De-a lungul timpului, în turnurile de apărare ale bisericilor evanghelice fortificate nu s-au depozitat doar arcuri, arbalete, săgeți, puşti, bombarde, praf de pușcă, ghiulele, dar şi slănina comunităților. Nu știm exact de când datează acest obicei. Nu putem spune dacă slănina se păstra în turnuri încă din vremurile în care acestea mai aveau rol defensiv sau dacă a apărut abia după ce instalaţiile de apărare şi-au pierdut rostul. Argumentele pro şi contra sunt destule pentru ambele variante, însă ceea ce știm cu siguranță este că turnurile au oferit mereu condițiile optime de temperatură şi umiditate pentru păstrarea afumăturilor gustoase.

La Felmer, cam de pe la 1910, în cele două turnuri ale fortificaţiei păstrate au rămas patru încăperi folosibile, câte două în fiecare turn. Pe grinzile construcţiilor au fost prinse nişte cârlige de fier prin care s-au trecut bârne lungi din stejar. Pe acestea din urmă, cu creta, au fost trecute numerele tuturor caselor săseşti din sat, fiecare cameră de turn revenind uneia din cele patru Vecinătăţi (Nachbarschaften) ale satului. Fiecare gospodărie avea loc în dreptul numărului de casă înscris să-şi atârne cârligele pentru slănină. Chiele camerelor se aflau în păstrarea taţilor de Vecinătate (Nachbarväter), iar o dată pe săptămână, sâmbăta după plecarea ciurdei, clopotele anunţau gospodinele că pot veni să taie porția necesară familiei până sâmbata viitoare. Așa cum ne place să spunem, rânduială ca la sași.

Și obiceiul a ținut în Felmer cât timp au fost și sași. Din anii '70, pe măsură ce multe familii alegeau să se mute în Făgăraş sau să plece definitiv în Germania Federală, slănină a început să fie din ce în ce mai puţină. Vecinătaţile au dispărut treptat, iar turnurile au fost abandonate. În cele mai fericite dintre cazuri au supravieţuit doar numerele de casă scrise cu cretă, acolo unde bârnele nu au fost furate. O singură cameră a mai fost folosită (restrictiv de altfel) în ultimii ani pentru păstrarea slăninii.

Când am preluat biserica evanghelică în administrare ne-am temut că slănina din turn o să ajungă şi în Felmer, ca în mai toate satele săseşti, doar subiect de poveste şi nu ne-am fi dorit să recurgem la un reenactment doar de dragul turismului. Aşa că din vecin în vecin am început să invităm oamenii să-și aducă slănina în turn. Spre mirarea noastră mulţi ştiau că aici e cel mai bun loc din sat pentru păstrat afumăturile, dar fie nu îndrăzeau să ceară voie, fie le era frică de posibilitatea furturilor. Încet, încet am început să le dăm sătenilor încredere, să-i convigem și să conturăm perspectiva reluării acestui obicei, de această dată cu mai mulţi români şi o singură săsoaică.

Astăzi au venit primii doi vecini să-și aducă slănina. Alți s-au anunțat pentru zilele următoare. Îi așteptăm pe toți cu drag. Suntem bucuroși şi mândri că am început să reaşezăm un rost pierdut al comunităţii şi că vom avea singurul turn de slănină încă folosit de comunitate din zonă. Dacă nu ne credeţi avem dovezi şi oricum vă invităm aici, în Felmer, ca să vă convingeţi cu ochii voştri!

Comoara din emporă (7)

Distracţii de feciori în timpul slujbei de duminică?

Cărți de joc, secolele XVIII-XIX, Transilvania

Mama lui de copyright! „A journey in Transylvania”

Incompetenţa şi hoţia: baza promovării turistice şi dezvoltării durabile a Transilvaniei.

Astăzi am avut surpriza de a descoperi într-o broşură de promovare turistică a zonei Braşov – Sibiu, la pagina 32, o imagine ”împrumutată”, cu watermark cât casa cu tot, de pe site-ul www.renascendis.org, fără nici un fel de acord din partea Renascendis şi fără nici o menţiune a provenienţei. Este vorba despre fotografiile colate ale unei căni de Vecinătate din 1835, ceramică de tip Drăuşeni, se pare o ”vedetă” a colecţiei Renascendis (https://nebula.wsimg.com/e9dd28d20365abd7005b82c538d3875d?AccessKeyId=B5FB6EAC0642EFA6D13F&disposition=0&alloworigin=1). Nu ştim de când datează opera tipografică, nimeni nu s-a obosit să treacă vreun an pe ea, iar internetul nu ne furnizează informaţii suplimentare.

A journey in Transylvania ne anunţă titlul. Rezultatul colaborării dintre GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului plătit cu bani europeni, de la Ministerul Agriculturii în cadrul Axei IV LEADER. Cum ne indică textul de pe coperta patru, se pare că Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov deţine copyright-ul şi pentru imaginea ”împrumutată” de pe site-ul Renascendis. Până la urmă de ce ar deţine Renascendis drepturile pentru ceva pe care scrie © Renascendis ?!?

Era foarte dificil să ni se trimită un email, să ni se dea un telefon ca să ni se ceară acordul sau măcar să fim anunțați. Serios, chiar nu puteam fi găsiți de nimeni, mai ales că sediul Renascendis e pe Marte şi nu în Râşnov, județul Braşov, iar internet-ul nu s-a inventat încă.

Le-am fi putut pune la dispoziţie, cu plăcere şi mândrie, imagini mai bune sau mai multe sau mai variate. Dar cel mai uşor e să furi. Să iei fără măcar să indici de unde ai luat. Să furi imagini, informaţii şi să faci pe genunchi o broşurică de doi bani, într-o engleză (şi cine ştie ce alte limbi!) de baltă  a lui „fortified fortresses”, ca să mai poţi motiva chetuirea aiurea a unor fonduri europene şi guvernamentale.

Nema coerență, nema substanță, nema formă, nema conţinut. Nici o informaţie punctuală, nici un contact, nici o indicaţie, nimic de folos pentru nimeni, mai ales pentru turiştii cărora le sunt destinate. Doar poveşti. Poveşti de tocat bani. Promovarea turistică profesionistă se pare că aşa se face, dar noi suntem prea proşti şi nu ştim!

Imaginea de pe site-ul nostru era menită să promoveze un proiect cultural, un proiect cu şi despre patrimoniu, culmea transilvănean, şi mai culmea în judeţul Braşov. Dar probabil că asta nu este de interes turistic sau de nici un fel de interes pentru cei de la GAL Asociaţia Locală Transilvană Braşov Nord şi Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov. Este trist, foarte trist, dacă acţiunea locală şi dezvoltarea durabilă înseamnă să-ți însuşeşti ceea ce nu îți aparţine, să minţi pe faţă, să fii incompetent. Și asta în zeci de mii de exemplare! Este evident că nu doar de la noi au luat, ci de la mulţi alţii. Și aceşti mulţi alţii, ca şi noi, habar nu au avut/ nu au cine şi cum profită de muncă lor.

Dacă am avea de-a face cu oameni de bun simț, am aştepta măcar scuze sau măcar să doneze 1 LEU pentru proiectele noastre ca reparaţie morală, dar nu avem de-a face cu astfel de oameni. Oamenii cu bun simț nu fac ce au făcut ei... Dar trebuie să dea socoteală pentru calitatea jalnică a muncii ”lor” plătită şi cu bani publici, pentru că asta e dincolo de însuşirea unei imagini.

Deci GAL Asociaţia Transilvană Braşov Nord, Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov, GAL Valea Sâmbetei şi GAL Mărginimea Sibiului, ce ziceți? Cum mai merg treburile? Poate ne povestiţi şi nouă despre această măreață întreprindere.

Comoara din emporă (6)

Dare de știre cu stema imperială austriacă pe verso (fragment decupat), Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu, 1863

Comoară din emporă. Despre ”floorboard archeology”.

La Felmer am fost puşi în situaţia de a face multe lucruri la care nu ne aşteptam sau la care nici măcar nu ne gândeam. Astăzi vă vom povesti despre unul din aceste lucruri care în orizonturi culturale ceva mai deschise pare să se contureze ca un sub-domeniu cvasi-independent: floorboard archeology, pe românește arheologia podelelor. Nu, nu este o glumă, floorboard archeology se referă la ceea ce găsim într-o clădire istorică imediat sub podelele istorice, podele din lemn în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Lucruri pierdute, lucruri aruncate, lucruri scăpate din mână sau căzute din buzunar şi nicidecum ceea ce se află în straturile arheologice. Semnificativ diferită de arheologia tradiţională, floorboard archeology nu poate avea decât, cel mult, o stratigrafie orizontală care să ne vorbească despre cum şi în ce scop era utilizată o încăpere/ clădire într-o anumită epocă, despre oamenii care ajungeau acolo, despre ce purtau cu ei şi cum îşi petrceau timpul.

La Felmer, ne-am lovit de arheologia podelelor în empora vestică a bisericii evanghelice. Contextul descoperirilor de acolo nu ţine tocmai de pierderea unor obiecte, ci de depunerea lor într-un soi de umplură, dar totuşi există şi câteva scăpate accidental prin rosturile scândurilor. Până acum v-am bucurat numai cu hârtii de tot felul şi se pare că a venit momentul să vă arătăm şi alte tipuri de obiecte. Pierdute sau depuse intenționat, ele ne împing către floorboard archeology. Așa că se ne imaginăm împreună poveștile pe care ni le spun.

Creioane, mărgele, nasturi, o bucată de sacâz, bucăţi decorative de piele de pe cojoace săseşti, un cotor de carte, 1 LEU, un toc de scris cu peniţă de oţel, elemente decorative din lemn şi alte mărunţisuri mai mult sau mai puţin identificate pe fundal de Jüdische Zeitung.

Comoara din emporă (5)

Cărți de joc (fragmente), a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Jeton (timbru?) din carton, Societatea Cultul Eroilor, 1937 (d:3 cm)

Text: SOCIETATEA CULTUL EROILOR/ AMINTIȚI-VĂ DE EROII NEAMULUI/ 1916-1918/ 1937

Comoara din emporă (4)

Etichetă de recipient farmaceutic „Pharmaçiâ a lui J.P. Hermann în Fogaras”, 1875

Text în creion pe verso: „Michael Grell 147 – 1875”

Fragmente de pachet de tutun „HÁROM KIRÁLY PIPAOHÁNY./ Drei König Rauchtabak.” (Tutun de fumat Trei Regi), c. 1850

Comoara din emporă (3)

Bileţel caricatural (rupt) scris de un şcolar cu texte în maghiară şi germană, sfârșitul secolului al XIX-lea, Felmer (8,2x10,5 cm).

Jos, în limba germană: „Her Haeur”

                                  „Das ist der Schandor Brandschott”

Mărturie de cununie (stare fragmentară), litografie colorată manual, imprimată la Praga, folosită în Felmer în anul 1866 (8x9,5 cm)

Text în limba germană: „Dieses Bild gehört der Barbara Keßler im Jahre Tausend 1866”

Comoara din emporă (2)

Etichetă „APPRÊT SATIN FRANÇAIS”, hârtie lucioasă, embosată, sfârșitul secolului al XIX-lea (9,5x13 cm)

Portret de femeie, atelier transilvănean, începutul secolului al XX-lea (4,3x6 cm)

Chitanţă-tipizat întocmită între Johan Rienner (corect Riemner) din Felmer şi Ioniță Mora din Sânpaul (?) pentru un cal negru în vârstă de 4 ani în valoare de 56 de florini, 9 iunie 1840, Făgăraş (10,5x17 cm)

Comoara din emporă

În emporele bisericii evanghelice din Felmer se poate urca numai pe cele două scări exterioare, una pe latura de sud şi una pe cea de nord. De ani buni ambele sunt dezafectate, iar uşile bătute în cuie și blocate pe interior. Până ieri nu ne-am încumentat să escaladăm, cu o scară mobilă, empora vestică, dar curăţenia de toamnă şi necesitatea reparării ferestrelor ne-au împins să facem efortul. Și efortul ne-a fost răsplătit din plin!

Nu, nu am găsit aur, argint sau nestemate, nici orfevrărie liturgică sau „cocoșei” ascunse de frica năvălitorilor, dar am cunoscut, măcar pe jumătate, visul oricărui „scormonitor” prin istoria materială a saşilor. Hârtii, zeci și sute de hârtii rupte de mâna omului, roase de șoareci, mototolite, mudare şi pătate. Acte, etichete, file din cărţi de imnuri religioase (Gesangbuch), reclame, decupături din reviste de modă, reclame, ambalaje, foi din caiete de școală, bileţele, mărturii de cununie, resturi de buchete de flori, nasturi, mărgele şi bucăţi decorative de piele de pe cojoacele saşilor de altă dată au fost amestecate cu moloz, praf şi tot felul de resturi în umplutura pardoselei furate sau distruse a băncilor din emporă. O întreagă istorie de pe la 1700 până spre 1940, a fost adusă acolo în condiţii necunoscute şi transformată de generaţii șoricești în culcuşuri comfortabile. Puţine au scăpat întregi, dar încercăm să salvăm totul. Nu e uşor, umplutura trebuie cernută fir cu fir, dar ne bucurăm că putem salva ceva din memoria Felmerului. Unele vor putea fi reconstituite, complet sau parţial nu contează, dar cele mai multe vor rămâne tocătură - resturi și fragmente de viață bine rostuită.

Timpul nu ne permite să prelucrăm ştiinţific totul, cel puţin nu acum, dar pe măsură ce le curăţăm, reîntregim şi digitizăm, vrem să împărtăşim bucăţile de comoară cu voi într-o nouă categorie cu acest titlu. Cu informaţii adiţionale sau fără, transcrise şi traduse sau nu sperăm să vă bucuraţi de ele la fel de mult cum ne bucurăm şi noi.

Primele comori procesate.

Gruss aus Weidenbach/ Salutări din Ghimbav – Kavallerie-Kaserne/ Cazarma de cavalerie – Gasthaus zum guten Geist/ Hanul la spiritul bun – Schule/ Școala

Carte poştală circulată expediată în 12 octombrie 1908 din Weidenbach/ Vidombák/ Ghimbav la Felmern/ Felmér/ Felmer

Mărturie de cununie, litografie colorată manual cu aplicaţii metalice, c. 1860 (3,7x5 cm)

Text limba în gemană: Daß Sie für mich eigenommen/ Ist mir wahrlich sehr willkommen.

Bileţel pe hârtie cu model colorat, 1856 (5x7 cm)

Text manuscris în limba germană: Michael Schüller 1856

Chitanţă în limba germană, Rupea, 24 aprilie 1876 (17x20,5 cm)

Etichetă „PAPIER FIL.”, cerneală tipografică albă pe hârtie cerată neagră, a doua jumătate a secolului al XIX-lea (8x12,5 cm)

Transilvania în imagini (117)

Portret de femeie costumată pentru bal
Fotografie lipită pe carton (format CDV), c. 1875, atelier Carl Blösz, Kronstadt/ Brassó/ Braşov – colecţia Renascendis

Carl Blösz este un fotograf braşovean mai puţin cunoscut. Născut în Braşov, a studiat arta la Munchen şi Viena. Activitatea de fotograf şi-a desfăsurat-o între 1865 şi 1883, având un atelier pe Johannis Neugasse no. 637, chiar lângă biserică. În paralel s-a ocupat şi de pictură, una din lucrările sale importante fiind altarul bisericii unitariene din Braşov. În ultima parte a vieţii se mută la Galaţi.

Transilvania în imagini (116)

Portret al unui cuplu sibian

Fotografie lipită pe carton (format 11x16 cm), c. 1880, atelier Kamilla Asbóth, Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu – colecţia Renascendis

Kamilla Asbóth (1838-1908) este, alături de Julie Herter, una dintre cele mai cunoscute şi printre primele femei fotograf din Sibiu şi Transilvania. În 1871 preia atelierul unchiului său Theodor Glatz (1818-1871) din Piaţa Mare nr. 9 (mutat acolo din Piaţa Mică doar cu un an înainte). Kamilla Asbóth era nepoata lui Glatz din partea surorii sale Mathilde căs. Asbóth şi asemenea acestuia, în spriritul modei epocii, vă manifesta o predilecţie pentru fotografierea costumelor tradiţioanle ale transilvănenilor. În 1897 va vinde atelierul lui Emil Fischer.

Despre cuplul de sibieni portretizat nu cunoaştem informaţii directe, deci implicit nici etnia. Detaliile vestimentare atestă o condiţie materială bună, iar aspectul mâinilor bărbatului ar putea indica faptul că acesta era un meseriaş.

Transilvania în imagini (115)

Anna, Regina şi Lischen

Fotografie (format 9x13 cm – tip carte poştală), iulie 1914, atelier Eugen Lieblich, Hermannstadt/ Nagyszeben/ Sibiu – colecţia Renascendis

Portet de grup al trei tinere săsoaice din două sate sibiene (Șoala şi Moardăș) în ţinute cotidiene de factură tradiţională. Fotografia este imprimată pe suport de tip carte poştală, fiind scrisă, dar nu şi expediată. Textul de pe verso conţine câteva abateri de la ortografia limbii germane, cât şi un nume redat greşit (Erhmann în loc de Ehrmann – aşa cum apare pe broderia şorţului personajului central).

Text pe verso:

Hermannstadt in Juli 1914

Zum Evigen Erinerung an meine beide liebe Freundinen Regina u Lischen Erhmann aus Schaal.

Anna Schneider

Mardisch

Sibiu în iulie 1914

În veșnica amintire a celor două iubite prietene ale mele Regina şi Lischen Ehrmann din Șoala.

Anna Schneider

Moardăș

Transilvania în imagini (114)

Portret de femeie în costum tradiţional

Fotografie (format CDV), c. 1865, atelier Carl Bömches, Kronstadt/ Braşov/ Brassó – colecţia Renascendis

Carl Bömches este unul din primii fotografi care şi-a deschis un atelier în Braşov, foarte probabil în jurul anului 1860. A activat la aceaşi adresă, Klostergasse 12 (Strada Mânăstirii 12) până spre 1880 când își deschide alte două ateliere în Ploieşti (Strada Bucureşti) şi Buzău. În 1873, Leoplod Adler a lucrat cu Bömches în Braşov.

Femeia al cărei portret vi-l prezentăm astăzi este îmbrăcată într-un costum cu elemente tradiţionale corespunzător epocii. Este foarte probabil să fi vorba despre o româncă din Țara Bârsei (poate chiar din Șcheii Brașovului), dar la fel de bine poate fi vorba despre o femeie dintr-o familie braşoveană înstărită costumată pentru bal, ambele ipoteze fiind valabile în lipsa unor indicii suplimentare.

Transilvania în imagini (113)

„Biserica din Densuș” (Demsus/ Demsdorf)

Fotogravură după o fotografie de Al. Antoniu, Albumul General al României (?), partea a  II-a, Bucureşti, 1904 – colecţia Renascendis

Fotogravura de astăzi, face parte din acelaşi lot prezentat cu mai mult timp în urmă pe blog. Realizată după o fotografie de Alexandru Antoniu (fapt indicat pe planşă prin specificaţia „Colecţia Al. Antoniu”), fotogravura provine, cel mai probabil, din Albumul General al României, partea a II-a, publicat în 1904 de Socec & Co sub îngrijirea lui Antoniu. Lucrarea avea un pronunţat caracter propagandistic, într-o perioadă în care se făceau eforturi din toate direcţiile pentru conturarea şi consolidarea unei identităţi naţionale româneşti.

Alexandru Antoniu (1860 – 1925) a fost un fotograf bucureştean, activ între anii 1890-1925, foarte cunoscut şi apreciat de public în epocă. În istoria fotografiei româneşti, Antoniu nu se remarcă neapărat pentru calitatea artistică a producţiei sale fotografice, ci mai degrabă prin valoarea documentară a acesteia.

Realizată foarte probabil la sfârşitul secolului al XIX-lea, fotografia surprinde biserica din „sfântul Nicolae” din Densuș la nu foarte mult timp după ce a fost salvată de autorităţile austro-ungare de furia demolatoare spre înnoire a comunităţii locale, înainte de a fi restaurată în numeroase rânduri, dar mai ales înainte de a deveni leagăn al protoromânismului. Dincolo de starea semi ruinată, ceea ce surprinde este învelitoarea de sindrilă suprapusă acoperișului de piatră al naosului.

Transilvania în imagini (112)

Meserie, te halesc!

Restaurare de top la castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus.

Cu aproape o săptămână în urmă am făcut o plimbare până la castelul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus (în Lista Monuentelor Istorice îl găsim ca „Ansamblul castelului Brâncoveanu” sub codul BV-II-a-A-11815, asta ca să fie clar). Nu că n-am fi ştiut ce e acolo şi în ce hal, dar, vorba ştirilor de la ora cinci, şoc şi groază. Vă lăsăm să vă ”bucuraţi” de una din realizările mărețe ale școlii româneşti de restaurare în colaborare cu un investitor strategic. Lex vax albina!