„Turnul slăninii” - o
sintagmă cuoscută tuturor iubitorilor și cunoscătorilor de Transilvania. Dar
câți oare am avut ocazia să vedem un turn al slăninilor adevărat și nu doar
amenajat pentru turiști? Mai există asemenea rara avis? Da, spunem noi răspicat
de la Felmer. Turnul slăninii există şi funcţionează!
De-a lungul timpului, în turnurile
de apărare ale bisericilor evanghelice fortificate nu s-au depozitat doar arcuri, arbalete, săgeți,
puşti, bombarde, praf de pușcă, ghiulele, dar şi slănina comunităților. Nu știm
exact de când datează acest obicei. Nu putem spune dacă slănina se păstra în
turnuri încă din vremurile în care acestea mai aveau rol defensiv sau dacă a apărut
abia după ce instalaţiile de apărare şi-au pierdut rostul. Argumentele pro şi
contra sunt destule pentru ambele variante, însă ceea ce știm cu siguranță este
că turnurile au oferit mereu condițiile optime de temperatură şi umiditate
pentru păstrarea afumăturilor gustoase.
La Felmer, cam de pe la
1910, în cele două turnuri ale fortificaţiei păstrate au rămas patru încăperi
folosibile, câte două în fiecare turn. Pe grinzile construcţiilor au fost prinse nişte
cârlige de fier prin care s-au trecut bârne lungi din stejar. Pe acestea din
urmă, cu creta, au fost trecute numerele tuturor caselor săseşti din sat,
fiecare cameră de turn revenind uneia din cele patru Vecinătăţi (Nachbarschaften) ale satului. Fiecare
gospodărie avea loc în dreptul numărului de casă înscris să-şi atârne cârligele
pentru slănină. Chiele camerelor se aflau în păstrarea taţilor de Vecinătate (Nachbarväter),
iar o dată pe săptămână, sâmbăta după plecarea ciurdei, clopotele anunţau
gospodinele că pot veni să taie porția necesară familiei până sâmbata viitoare.
Așa cum ne place să spunem, rânduială ca la sași.
Și obiceiul a ținut în
Felmer cât timp au fost și sași. Din anii '70, pe măsură ce multe familii alegeau să se mute în Făgăraş sau să plece definitiv în Germania Federală, slănină a început să fie din ce în
ce mai puţină. Vecinătaţile au dispărut treptat, iar turnurile au fost
abandonate. În cele mai fericite dintre cazuri au supravieţuit doar numerele de casă
scrise cu cretă, acolo unde bârnele nu au fost furate. O singură cameră a mai fost folosită (restrictiv de altfel) în
ultimii ani pentru păstrarea slăninii.
Când am preluat biserica
evanghelică în administrare ne-am temut că slănina din turn o să ajungă şi în
Felmer, ca în mai toate satele săseşti, doar subiect de poveste şi nu ne-am fi
dorit să recurgem la un reenactment doar
de dragul turismului. Aşa că din vecin în vecin am început să invităm oamenii
să-și aducă slănina în turn. Spre mirarea noastră mulţi ştiau că aici e cel mai
bun loc din sat pentru păstrat afumăturile, dar fie nu îndrăzeau să ceară voie,
fie le era frică de posibilitatea furturilor. Încet, încet am început să le dăm
sătenilor încredere, să-i convigem și să conturăm perspectiva reluării acestui
obicei, de această dată cu mai mulţi români şi o singură săsoaică.
Astăzi au venit primii
doi vecini să-și aducă slănina. Alți s-au anunțat pentru zilele următoare. Îi așteptăm pe toți cu drag. Suntem
bucuroși şi mândri că am început să reaşezăm un rost pierdut al comunităţii şi
că vom avea singurul turn de slănină încă folosit de comunitate din zonă. Dacă
nu ne credeţi avem dovezi şi oricum vă invităm aici, în Felmer, ca să vă
convingeţi cu ochii voştri!
Interesant!
RăspundețiȘtergere